Azi

Un gând așezat pe o foaie de hârtie
Sub un pom într-un parc înflorit
Doi bătrâni pe o bancă zâmbind
O inimă pe copac scrijelită
Un X pe o plăcuță marcând
Începutul căutării comorii…
Comoara ce-ți aduce un zâmbet
Și-un dar neprețuit din trecut
Trecutul tău, momentul tău
Readuse de cineva să-ți amintească
Importanța pe care o ai în sufletul său
O cafea și-un biscuite
O aromă tare într-o dimineață însorită de vară
Două paie, un pahar și doi îndrăgostiți
La o masă într-un parc înflorit
În timp ce și-au transmis un sincer…
„bine te-am regăsit”.

Preferata

Fiecare loc are o poveste
Fiecare casă are o amprentă
Fiecare cântec are un mesaj
Fiecare inimă arde în felul ei
Fiecare treaptă are o urmă
Fiecare balustradă o mână
Fiecare om are pe cineva aparte în sufletul lui
Fiecare descoperire are o nebunie în spate
Fiecare lucru măreț o idee aparte
Dar toate au la bază o ambiție
Ce naște un vis de unde pleacă
Lucruri concrete menite să dăinuiască
Cu voia Domnului
Azi, mâine, pentru eternitate…

Amintirea locului

Te iubesc, Vlad… la mulți ani…

Nu vreau să uit
Ziua în care te-ai născut
Nu vreau să uit primul zâmbet
Nu vreau să uit cum lacrimile îți curgeau pe față
Nu vreau să uit gropița
Pe care încă sper că o ai în urma sărutului meu
Nu vreau să uit coronițele de sfârșit de an
Nu vreau să uit râsul cristalin…

Dar vreau să pot recupera înzecit
Fiecare moment în care te-am făcut să te simți aiurea
Fiecare moment în care nu ți-am dat ce trebuia să-ți dau și puteam
Și vreau un loc în față la scena vieții tale
Bucuria să te văd cum treci peste orice examen al vieții și al școlii cu bine
Mândria că te văd fericit, împăcat, realizat și mulțumit
Inima plină pentru că ești acolo unde ți-e bine
Lângă acel cineva care va scoate tot ce e mai bun din tine… și vă iubiți…
Să-mi înseninezi chipul cu zâmbetul poznaș de copil
Să-mi șterg lacrima când văd demnitatea cu care înfrunți greutățile vieții
Drept și cu speranță
Luând în calcul pe fiecare implicat
Să las lacrima să curgă când rezolvările găsești…

Să știi că orice, oricând, oricum la mine poți veni
În brațele mele poți să sari
În patul din casa mea poți dormi
Din farfuria ta păstrată poți mânca
Și șutul în fund să știi că ți-l voi da
Când nevoie vei avea
Brațul să te sprijini vei primi
Ajutorul la nevoie îl vei avea…

Dar nu uita singur vei putea
Locul special în inima mea îl vei avea
Pe pământ, în cer, aer, văzduh binecuvântarea și iubirea mea te vor urma
De multe ori sunt acolo sau întreb
Nu pentru că nu cred că singur te-ai descurca
Ci pentru că vreau locul meu în universul tău…

Când sunt 2

De multe ori ești chinuibil
Într-o manieră de exprimare a iubirii
Ce poate fi contestată
În fața mea
Prin afirmarea cu tărie
A motivelor presupusului deranj.

De puține ori mă întorc în timp
Să-mi aduc aminte dorințele copilăriei
Și să le verific îndeplinirea
Și plăcerea pe care mi-ar provoca-o acum
Gustul fructului ce părea odată greu de atins.

Din când în când aș încerca să înțeleg motivul
Apropierii sau depărtării
Să găsesc secretul păstrării iubirii
Și întreținerii legăturii indestructibile
Care trece testul probelor grele
Păstrând amintirea momentelor în care
Fiecare zâmbet conta
Și bucurie doar era.

În fiecare zi mi-aș dori
O picătură a împlinirii a simți
O adiere de fericire
Și o clipă de profundă tăcere
În care sufletul să-mi ascult
Să-l las a mă ghida
În următorul minut ce va urma
Când împreună vom sta
Iar celelalte clipe împărțite între ele
Astfel încât… când ziua se va termina…
Regretul de va fi
Într-un vis a se risipi
Printre toate cele sperate și nesperate
Dorite, primite, refuzate
… A existat o mână care te-a mângâiat.

Iertarea

Te iert pe tine sau mă iert pe mine
Pentru neputința de a trece peste
Te văd pe tine sau mă văd pe mine
Alegând între rațiune și simțire
Alegi tu sau aleg eu știind că
Dincolo de toate am ales pentru noi
Păzești tu sau păzesc eu amintirea
A ceea ce ne leagă dincolo de fapte, cuvinte, timp, evenimente
Gătești tu sau gătesc eu
Cina care va fi începutul sau sfârșitul
Plătești tu sau plătesc eu
Cafeaua care să înceapă ziua
Ții tu sau țin eu cheia
Care deschide cuferele relației
Visezi tu sau visez eu la următoarea destinație de vacanță
Tic tac tic tac orologiul a sunat
Și noi am uitat cine, ce, când
Unde s-a votat
Și am zâmbit când rezultatul am aflat… 😊

Momente

Există un moment, o secundă
Care schimbă o viață și-aduce o rază de lumină
Există un gând care poate schimba un destin
Făcând iubirea să triumfe
Există sărbători și răscruci
Ce duc spre o destinație finală
Dar mai presus de toate există viața
Trăită, sperată… cu dorințe
A căror împlinire sădesc adânc în pământ
Semințele eterne ale unei lupte ce poate duce spre victorie.

Copilăria

Copilăria ne e dată
Dar pusă-n mâna celorlalți
E ca o plantă care dacă nu e udată
Se usucă și sigilează o amintire
Ce-ar trebui să fie
O oază de refugiu de neuitat.

Și te întreb, grădinare…
De-ai ști că planta mâine va muri
Cu ce cadou de ea azi te-ai despărți?

Copilăria e cărămida de temelie a casei vieții tale
Care dacă nu e bine coaptă
Se sparge în bucăți…
Fiecare bucată cu povești ce asigură
Trăinicia maturității tale.

Copilăria e un musafir în casa ta
Onorează-l creând amintiri
Ce zâmbete nostalgice va genera cândva.

Consideră copilăria prietenul tău cel mai bun
Și chiar dacă v-ați despărțit
Nu uita că doar tu știi versiunea
Ce legătura v-a întărit.

Iubirea

Iubirea e un dar frumos
Ce poartă în suflet gândul bun
Pe aripi de porumbel trimis
Să fie sigură că a ajuns.

Iubirea e speranța ce următorul pas
Spre-o faptă bună-l face
E momentul romantic al îngrijorării
Și oftatul regăsirii.

Iubirea e triumful îndoielii
Și vârtejul trăirilor
Condensarea timpului și dilatarea zâmbetului.

Iubirea e un pas în față și o piruetă
Ce te-amețește suficient cât să ierți
Suficient cât să arzi
Și suficient cât să îndrepți
Greșeli, regrete, liane căzute
Din copacii seculari ai grădinii sufletului.

Mama

Azi, de ziua mea la majorat
Mama, timid m-ai întrebat…
Ce-ți spune sufletul, copil drag?

Sufletul îmi spune așa:
De la tine, mamă dragă, am plecat
În lume să mă joc…
E rândul meu acum să-mi caut jucăriile
Să creez jocul
Și să-l joc în așa fel încât
La final regretul cel mai mare să fie
Că jocul a luat sfârșit
Și de toți și toate ne-am despărțit.

Și nu uita, iubita mea mamă,
În primul rând, central
Un scaun cu numele tău va dăinui
Chiar și când nu vei mai fi
Și când de pe scenă la tine voi privi
Un zâmbet fericit de voi zări
Voi ști că jocul poate continua
Și susținerea ta voi avea.

Iar când scaunul gol va fi
Și spre el voi privi
Voi ști că nimeni nu va putea
Locul acela a-l ocupa.

Am uitat

Am uitat cum era și culoarea
Dar nu am uitat cum mi-ai dăruit-o.

Am uitat cât râdeam și luptam
Dar nu am uitat fericirea pe care o aveam.

Am uitat date și unele detalii
Dar nu am uitat că erai acolo.

Sper uitarea să-mi zâmbească
Lângă mine să petreacă
Să-mi lase amintirea
Și să împărtășească iubirea
Iubirea cu care îți ia durerea
Și zâmbetul așterne.
Iubirea cu care îți lasă acea durere
Care încheie capitole
Și deschide drumuri magice
Ce te uimesc și binecuvântează.
Iubirea cu care îți ia amintirea
Ca să ți-o redea când pregătit vei fi
Să înțelegi și să accepți
Iubirea cu care ai clădit amintirea.

Prietenia

Prietenia se simte în inimă, în suflet, în minte
Prietenia se joacă la cărți…
Iar cel care câștigă o îngrijește
Până îi vine rândul și-o pierde
La următorul joc…
Prietenia e o mână, o punte
O palmă, o îmbrățișare
Legătura invizibilă între iubire, compromis, acceptare
Și, din când în când, și-o admirație…
Independent de voință apare și pleacă
Secret rămâne ce-o ține în viață
Noi înțelesuri capătă cu fiecare secol
Astfel creând dezbateri adânci între generații…
Cu toții o au, nu toți o vor, nu toți o înțeleg
Dar toți, conștient sau inconștient, o iubesc.

Alina