Ridicarea

Când turnul cade răpus de focul mistuitor al remușcării
Încearcă cu mâna goală și ultima putere
O rază de speranță să prinzi
Și poate lumina ei impulsul îți va da
O lume nouă să creezi în viața ta.

Când lumea dispare sub bomba presupuselor greșeli
Răsari din cenușa propriilor convingeri ascunse
Undeva într-un colț posibil uitat
Să crești sub ploaia noilor dorințe
Mai trainic, indestructibil… și totuși sensibil…

Cum e?

Cum te simți când vrei să scrii despre ceva
Și n-ai cuvinte?
Cum e când vrei să găsești o soluție și n-ai inspirație?
Cum e când vrei să faci ceva
Și știi că nu ai cum?
Cum e?
Te simți frustrat, epuizat, fără speranță?
Poți doar o clipă să te oprești
La Dumnezeu să te gândești
Dintr-o altă perspectivă să privești
Și poate răspunsul la toate ai să găsești.

Sufletul

Ca un curcubeu pe cerul senin
Apare în fața ta
După o furtună foarte grea.
Viu, colorat, mirarea o trezește
Iar bucuria nu pregetă să apară
Încerci să vezi câte culori găsești
Ca pe un puzzle să-l deslușești
Te întrebi de unde vine și unde se duce
Care-i începutul și care sfârșitul.
Privești atent…
Culorile se-ntrepătrund
Și totuși linii clare par
E colorat, chiar pastelat
Culorile sunt vii, dar fără a deranja
Iar îmbinarea e perfectă și ea.
Vrei să-l atingi, dar nu ajungi
Pare aproape, pare departe…
Crezi că dacă mergi poți să-l cuprinzi
E ca un arc gata de atac
Și totuși blând dacă cauți adânc
E el în neant
Un suflet mai mult sau mai puțin curat.

Ce e iubirea?

Iubirea în culori aș desena
În cântece aș încerca să o descriu
În poezii să o slăvesc
Dar oare aș putea?
Ce e iubirea pentru fiecare inimă care bate?
Ce e iubirea pentru fiecare suflet în parte?
Dacă întrebi un copil e mama
Dacă întrebi un adolescent e libertatea
Dacă întrebi un adult e… un roman
Dacă întrebi un bătrân e viața
Și atunci îmi dau seama
Cât de mult mi-aș dori
Pe lângă toți a trăi.

Am învățat

Am învățat că dimineața e o imensă bucurie
A noii zile ce dăruită ne-a fost.
Am învățat că bucuria e creația
A ceea ce noi am consolidat.
Am învățat că apusul e speranța
Că nimic nu are sfârșit.
Am învățat să trăiesc cu tine
Deși știu că nu e bine.
Am învățat că o mână întinsă
Cu bunătate, de bunăvoință plină
E dar divin în urma rugii tale
Chiar dacă cuvântul a fost lipsă.
Am învățat că iubirea e totul
Și iertarea o binecuvântare
Ce sufletul îți alină.
Am învățat că trăind frumos
Frumosul îl descoperi…
Urâtul fuge grăbit spre abisul nemărginit
Am învățat că aprecierea
Este răspunsul la orice încercare
A celor ce spre tine lumina caldă a sufletului îndreaptă.
Am învățat că a vedea o parte bună
Acolo unde deșertăciunea culcuș își are
Un mod de viață poate fi pentru fiecare.
Am învățat că „iartă-mă” este doar un cuvânt
Dacă nu-i urmat de-o faptă înțeleaptă.
Am învățat atâtea despre multe
Greșesc în continuare destul de des
Încerc să învăț să uit negarea
Și totuși din vise nu mă trezesc.

Iubind, privind, învățând, așteptând

Iubind un soare de mult apus
Și așteptându-l să răsară iar
Ne bucurăm de-o lună plină la ceas de seară.

Privind un copil ce o poznă face
Zâmbim mulțumiți cu gândul
La amintirea ce-o să-l țină.

Trăind într-o zi cât pentru o sută
Am învățat o carte într-un minut
Miracol de mult dus.

Și bând un ceai pe prispă în miros de narcisă
În miez de noapte sub cerul înstelat
Un răsărit de soare am așteptat.

Tu și eu

Ai fost acolo când nu mă așteptam
Mi-ai răspuns când nu am întrebat nimic
M-ai privit ca și cum ai pleca
Și te-ai întors și cu un sărut mi-ai mulțumit
Ai scris pentru mine un vers profund
Și m-ai lăsat mirosul să ți-l simt
Te-ai dus și o cană de cafea mi-ai adus
Cu un praf de scorțișoară presărat.
Ai închis o ușă să pot să dorm
Dar ai deschis o fereastră briza mării să o simt
Ai privit în urmă și n-ai regretat
Și un munte ai considerat că ai escaladat
Iar când ochii i-ai închis ai considerat
Că libertatea pentru toate viețile mi-ai dat
Dar eu te-am căutat
Și fiecare miros ți l-am învățat
Și fiecare mângâiere am așteptat
Și fiecare licărire din ochi ți-am descifrat
Și fiecare gând ți l-am dorit
Am vrut să fiu totul pentru tine și de fapt nimic
Am vrut să mă vrei fără să ți-o dorești
Iar la mine să vii fără să te gândești
Am iubit ce mi-ai dat
Fără să-ți cer nimic
Iar când ți-am cerut tu mi-ai zâmbit
Știind că îmi vei da
Ceea ce eu nevoie voi avea.

Alina