Conform unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Kobe din Japonia, care a implicat 87 de participanți, optimiștii privesc viitorul cu ajutorul unei regiuni comune a creierului, numită cortex prefrontal medial (MPFC) – ceea ce explică de ce tind să aibă relații sociale mai bune și o reziliență psihologică crescută.

Și articolul: Studiu: Creierul optimiștilor funcționează diferit. Cum influențează gândirea pozitivă proiecțiile despre viitor

Cortexul prefrontal

• materia cenușie;
• implicat în diverse aspecte ale memoriei și inteligenței;
• joacă un rol crucial în procesele cognitive superioare și în reglarea comportamentului uman;
• această regiune este responsabilă pentru funcții executive precum planificarea, luarea deciziilor, controlul impulsurilor și adaptarea comportamentului la context.

Subdiviziuni majore: cortexul prefrontal se împarte în mai multe regiuni funcționale distincte, fiecare cu roluri specifice în procesarea cognitivă. Principalele subdiviziuni includ cortexul prefrontal dorsolateral, implicat în funcții cognitive complexe precum controlul emoțiilor, raționamentul, planificarea, luarea deciziilor, concentrarea, și este esențial în multe procese cognitive: gândirea critică, rezolvarea problemelor și autoreglementarea comportamentului; cortexul orbitofrontal, esențial pentru procesarea emoțiilor, luarea deciziilor bazate pe recompense și pedepse, ajută la evaluarea consecințelor acțiunilor și la alegerea celei mai bune opțiuni, mai ales în situații de incertitudine sau risc, primește inputuri de la toate simțurile (gust, miros, auditiv, vizual, somatosenzorial); și cortexul prefrontal ventromedial, crucial pentru reglarea emoțională și comportamentul social.

MPFC – cortexul prefrontal medial

MPFC – cortex prefrontal medial = este o regiune a creierului implicată într-o varietate de funcții cognitive și emoționale, inclusiv procesarea emoțiilor, cogniția socială, luarea deciziilor și funcțiile executive, autoreflecție și înțelegerea stărilor mentale ale altora.

• de asemenea, este implicat în modularea comportamentelor legate de stres și în reglarea receptorilor de glucocorticoizi;
• disfuncțiile cortexului prefrontal medial au fost asociate cu o serie de afecțiuni neurologice și psihiatrice, cum ar fi: depresia, tulburări de anxietate, schizofrenia, tulburările din spectrul autismului, boala Alzheimer, boala Parkinson, adicțiile.

Între toate

• este o strânsă legătură, asemenea unei rețele cu multe puncte de intersecție și cu posibilitatea apariției unei disfuncții într-unul sau mai multe puncte de intersecție,
• care posibil să ducă la dezechilibre în mai multe sau mai puține alte puncte de intersecție,
• și implicit la dezechilibrul nostru, vizibil sau mai puțin vizibil,
• înțeles mai mult sau mai puțin,
• contând tabăra din care faci parte: optimiștii, pesimiștii, neutrii 😊,
• dar și credincioșii, ateii, adepții exclusiv ai științei sau cei care iau în considerare mai multe posibilități (de ex., o răceală se poate vindeca în 7 zile cu medicamente sau într-o săptămână cu ceaiuri, plante și băi cu sare, o durere de cap poate trece cu antiinflamator sau doar cu mentă sau lavandă la tâmple sau doar ascultând muzică cu frecvență Hz înaltă… că e pavlovian sau nu, sunt cazuri care, după ce au pus pe birou o piatră de turmalină neagră, care este barieră în fața energiilor, s-au simțit mai puțin obosiți),
• cu mai multă sau mai puțină răbdare pentru ascultare, citire, înțelegere, învățare, aprofundare, autoanaliză și analiză, acceptare, integrare.

Materialul genetic, viața și dorința

Materialul genetic are o influență mare: te naști mai mult sau mai puțin optimist, mai mult sau mai puțin pesimist – deci mai mult sau mai puțin cu abilitățile fiecărei părți – pentru fiecare parte, chiar dacă la nivel teoretic gradul de înțelegere este mai mare… la nivel practic pot apărea surprize…

Viața te duce pe cărări deja bătătorite sau nebătătorite, în contexte pe grade diferite de dificultate, alături de oameni cu o toleranță mai mare sau mai mică la nou, schimbare, înțelegere, acceptare… implicați sau indiferenți… simpli observatori sau participanți în viața ta… uneori factori decisivi în alegerile pe care le faci… care te iau mai mult sau mai puțin în considerare…

… dar vreau să cred că, peste toate, totul începe cu DORINȚA… dorința ta de a te cunoaște întâi pe tine, apoi pe ceilalți, apoi mediul și contextul, de a te perfecționa și dezvolta, de a-ți însuși abilități de la pesimist dacă ești optimist și invers, dacă crezi că sunt în beneficiul tău… dar să nu uiți că baza ta rămâne totuși „materialul genetic”, și frustrarea că nu ai atins maximum de obiectiv propus ar trebui să fie minimă și… în unele domenii poți să excelezi mai mult (pe principiul că un pește în copac pare prost și moare, în apă e deștept și în elementul lui… sau, dacă vrei neapărat în copac, poți pune un acvariu în copac, dar să fii conștient că nu e lac/mare/ocean… e doar un acvariu în copac).

De la „de ce?” la obiectiv

Și dacă alții au demonstrat că se poate în diverse „afecțiuni” cu terapie/curs/workshop alternativ (on top sau nu), și tu ai putea să-ți atingi obiectivele, găsind cărțile, tutorialele, articolele, terapia, cursul, formatorul, duhovnicul, workshop-ul, preotul… care să te sprijine și să te ghideze acolo unde ai nevoie, când tu nu mai ești „autosuficient”.

Orice excelență se obține plecând de la simplul „de ce?”, prin studiu, deschidere, înțelegere, exercițiu, răbdare și perseverență.

Știința a identificat, structurat, prezentat, demonstrat… tu te-ai autoevaluat, ai căutat, ai identificat ce vrei, unde și cum poți obține… de aici și până la atingerea obiectivului personal mai sunt doar pașii intermediari, care se pot intercala cu pașii descoperiți de tine sau cu note personale unice, care să te completeze și să te identifice în mulțime.

Indiferent că vorbim în termeni științifici de părțile și rolurile creierului, cortexurilor și legăturile dintre ele, corp, sau psihologici: de tipuri de temperament, procese și stări afective, minte, sau spirituali: binele și răul, vibrație înaltă sau joasă, suflet, spirit… sau… sau… sau… ideea de bază este aceeași: identificarea dorinței, nevoii și atingerea obiectivului folosind metodele, tehnicile și posibilitățile de care dispunem în momentul respectiv pentru obținerea stării de bine și împlinirii personale.

Și ne ajută mult teoria din toate domeniile menționate mai sus în identificarea „capcanelor”, „alegerii corecte”.

Este adevărat că nu putem citi tot, dar putem citi, întreba și aprofunda când ne confruntăm cu situația pe care dorim să o rezolvăm în viața personală și carieră. Sau apela la specialiștii din domeniul de interes, care ne pot ghida, sprijini.

Iar, pentru că fiecare trece informația prin filtrul propriu, chiar și ascultarea mai multor păreri asupra aceleiași probleme ne poate fi de folos, chiar dacă unele păreri par similare… acea „mică particularitate” din ochiul personal poate să fie acea diferență care face lozul câștigător.

Și prezentarea în formă amuzantă, care să ne aducă un zâmbet pe buze :)

Un preot duce o călugăriță cu mașina. Ea își încrucișează picioarele, lăsând să i se vadă coapsa. Preotul, tulburat, abia evită un accident. După ce redresează mașina, îi pune mâna pe picior.

Călugărița îi spune:

„Părinte, vă amintiți Psalmul 129?”

Preotul își retrage mâna. După ce schimbă viteza, o pune din nou. Ea repetă:

„Părinte, Psalmul 129!”

Ajunși la destinație, călugărița coboară oftând.

La biserică, preotul deschide Biblia și citește Psalmul 129:

„Caută mai sus și vei găsi fericirea.”

Morală: Dacă nu-ți cunoști meseria, multe oportunități îți vor scăpa.

Din punctul meu de vedere, o alegere care generează suferință este corectă când, după furtuna suferinței, răsare cel mai frumos curcubeu pentru tine și cei implicați.

Alina