Unele întâmplări, povești și articolul de mai jos m-au făcut să conștientizez (acel Evrika de duminică 😊) cât de important este scopul și, câteodată, compromisul în orice domeniu, activitate, familie, dezvoltare personală, vocațională etc.…
„Uneori nu suntem neapărat de acord cu drumul, dar întotdeauna suntem de acord cu scopul. Ne bazăm unul pe altul.” – Veronica Berti
„Fiecare dintre parteneri trebuie să facă eforturi pentru a-l face pe celălalt fericit.” – Andrea Bocelli
Când o conștientizezi, o apreciezi mai mult
Chiar dacă instinctiv mulți dintre noi știu asta, câteodată, când o spui cu voce tare sau o citești sau o trăiești și, on top, mai vezi și o poveste frumoasă care a demonstrat-o pe termen lung, fie că e în domeniul personal sau profesional, cred că, cumva, o conștientizezi mai mult, o apreciezi și faci eforturi mai mari să înțelegi, să accepți, să mai scazi din ego, să mai pleci de la prezumția de nevinovăție până la proba contrarie, să faci mici compromisuri sau, pe românește, „să lași de la tine” dacă scopul final este același, intenția bună este remarcată, iar binele tuturor celor implicați este luat în calcul și la nivel teoretic, dar și practic și particular, când este nevoie.
Extrapolând, a face fericit, a aduce un strop de împlinire, a înțelege, a ajuta, a pune o cărămidă, a face un lucru bine și frumos pentru că merită și va ajuta la atingerea scopului propus… implică nu doar partenerul de viață… poate fi copilul, prietenul, vecinul, colegul, o persoană necunoscută pe care o poți întâlni într-o anumită conjunctură etc.…
Și niciodată nu știi acel gest, cărămidă, cadou, sfat, ajutor, oricât de mic ar fi, cât înseamnă de fapt în viața celuilalt, ce ușurare, împlinire sau pată din viața lui ai curățat, sau șut în fund i-ai dat sau traumă i-ai rezolvat sau alte orizonturi i-ai deschis… sau… sau…
O altă poveste de iubire și de viață
O altă frumoasă și interesantă poveste de iubire și de viață care m-a impresionat și care va apărea și ecranizată luna aceasta a fost povestea Sergiu și Ioana Celibidache – de mulți ani și periodic ascult cu plăcere Rapsodia română dirijată de Sergiu Celibidache, care în continuare mi se pare minunată, iar Rapsodia română, o alegorie a sufletului uman 😊.
Și multe alte povești, mai cunoscute sau nu, care demonstrează că scopul final comun și intențiile bune sunt un strat din baza unei relații solide, a atingerii scopului (indiferent care este acesta la momentul respectiv și dacă este comun părților implicate sau vizează doar o persoană sau un proiect) și a unei dezvoltări personale, materiale și profesionale în ascensiune (mă refer nu numai ierarhic, cât și din punct de vedere al valorilor, abilităților și cunoștințelor), și mai mult… o cameră în inima fiecăruia în care să te regăsești și să te regăsească ori de câte ori te pierzi.
Uneori rezultatul poate fi diferit de cel sperat/dorit la început, dar nu neapărat mai rău, chiar dacă poate părea mai rău inițial… iar drumul parcurs contează la fel de mult ca și rezultatul…
Alina
