Întâlnirea

Mă întorc în timp și te caut în amintiri,
Vag îți văd chipul și încep să-l conturez
Cu un creion al amintirilor
Umplut cu tușul dorințelor
De a te mai revedea măcar o dată
Așa cum inima mea și-ar dori.

Sunt în prezent și te privesc peste masă…
Regăsesc contururile…
Ușor distorsionate…
Dar sunt…
Și încă păstrează dorința unor trăiri
Ce odată te-au făcut să creezi imposibilul.
Și zâmbesc…
Și știu că nu am nevoie să modific
Imaginea din mintea mea…
Distorsionările timpului nu au modificat contururile,
Doar au adăugat umbre și linii,
Vizibile și invizibile
Întărind contururile.

Pentru o secundă ne teleportez în viitor…
Conturul e mai clar,
Umbrele și liniile dispar,
Rămân două zâmbete care se despart
Părăsind contururile
Și așezându-se în poveștile celor care cândva au luat în serios contururile.

Balanța

Știm că dacă mai facem un baraj
Mai modificăm un pic axa pământului.
Dar nu știm ce să facem să o echilibrăm.
Dacă se mai topește un ghețar
Crește nivelul oceanului într-o zonă
Dar unde e talerul secetei pentru echilibrarea balanței?
Știm că undele radio pot afecta câmpul magnetic terestru
Dar nu știm cum să le diminuăm efectul negativ când se apropie de el.
Știm ce poluează atmosfera
Dar nu am găsit filtrele care să o purifice.
Știm că s-a subțiat învelișul extern al pământului
Și sperăm să nu afecteze în viitorul îndepărtat.
Știm că nu suntem nemuritori și suntem diferiți,
Dar nu știm să găsim pacea.
Știm ce cauzează aurorele boreale
Și ne minunăm de frumusețea lor,
Dar nu știm dacă sunt de origine naturală sau reproduse artificial.
Știm că interiorul pământului s-a răcit
Și radiațiile solare s-au intensificat
Și studii noi au arătat cum ciclul solar magma din mantaua superioară poate influența,
Prin intermediul ciclului de carbon oceanic.
Știm multe, descoperim multe…
Unele le updatăm, altele nu…
Câteodată avem balanța,
Altădată întrebarea… care începe cu conștientizarea.

Fata cu părul creț

Pe cărări unduitoare
Printre case unicate
Își găsește drumul vieții
O fată cu o iubire mare.
Părul ondulat pe umeri se revarsă,
O bancă lângă un râu
O ajută gândurile să așeze,
Într-o ordine pe trepte de iubire
În pași de tango răzlețe.
Va putea ea oare
Să nu uite clipa în care
Și-a promis că va fi acolo unde
Norocul o petrece?

Valea Galbenului (Cheile Galbenului)

Zi frumoasă de vară,
Soarele pe cer ardea,
Vântul nu bătea.
Un sac de dormit pe iarbă,
Un pârâu cu apă rece cristalină,
Albine păroase polenizând spânz și margarete,
Frunze mari aproape rotunde
Nuferi pe munte?
Nu…
Doar brusture de munte,
Ce ne amintește,
Că natura ne vindecă și ea.
O peșteră, via ferrata,
Cascade ce de pe versanți se revarsă
Și-un mic foișor din lemn
Cu-o icoană și-un izvor.
Peisaje de vis,
Culori și nuanțe,
Sunete, zumzete și clipocit de ape,
Un drum forestier aparte
Menit să te poarte
Spre o lume ce respirația îți taie.

Vacanța

Vizitat, lenevit, cutreierat?
Relaxare, distracție, recreere?
Hotel, resort, pensiune?
SPA, piscină, grădină?
2 stele, 3 stele, 4 stele, 5 stele, 7 stele
Sau buchete de 2, 3, 4 margarete?
Sau poate un cort sau un apartament deosebit de închiriat
Într-un oraș special
În care să ajungi ai visat.
Haotic le așezi pe hârtie
Și-n fiecare an puncte unești
Figurine diverse creezi
Astfel încât vacanța perfectă să o compilezi.
Sau poate într-un an
O croazieră sau circuit alegi.
Sau dacă îți permiți,
Săgeata pe hartă o arunci
Și hazardul îl urmezi.

O stea

O stea, ochi ridicați, un zâmbet
Pe o bancă în parc, noaptea târziu,
Visând la o lume ce încearcă
Balanțe a echilibra cu greutăți
Din sentimente pe măsuri diferite
Unite în calupuri semi-perfecte,
Menite a gestiona puterea
Generată din iubirea unică
Ce transcende câmpuri energetice
Încărcate cu intenții mai mult sau mai puțin clare,
Dar remodelate în stele cu unghiuri atipice
De care se agață speranțe
Ce scot la iveală suflete de copil.
Și toate pentru că în seara asta am îndrăznit să privesc cerul 😊.

Pas cu pas

Trecând prin viață cu pași mărunți
Pe cărările sălbatice cu iz de magie,
Îndreptându-te spre un țel abstract,
Speri să-l poți contura
Împletind visele tale cu ale altcuiva.

Liane de aur din copaci coboară
Gata să te ducă în vârfuri de copaci.

Ușor să ridici privirea și atent să privești
Și firul de iarbă și floarea
Copacul și zarea.
Iar când noaptea se lasă
Ploaia de stele să o aduci
Într-o amintire seculară.

Într-o mână ții datoria
Din care ies răvașe multicolore,
Dintr-un deget iese iubirea
Cu care le atingi în intensități separate, total diferite.

Un pas la dreapta îți asigură conturul,
Un pas la stânga îți asigură răspunsul la prima întrebare,
Clar care duce mai departe pe cărare.
Ce ai alege alegând visurile tale?

E ziua ta și-n dar primești
O lună presărată cu praf de zâne
Cu prețul de a lăsa acolo după magia iubirii eterne
Ce loc ai alege?

Copilul din tine vrea să evadeze o oră
Să facă exact ce vrea, fără să afecteze pe cineva sau ceva
Și poate lua jucăria care-l va ajuta
Să-și împlinească dorința
Pe care o va avea când cea mai grea perioadă va apărea
Va evada? Singur sau jucăria el va lua?

Un centimetru pătrat de hârtie și o culoare
Desenează un gând pe care
Cineva, cândva să-l iubească tare.

Prea târziu

Când vezi prea târziu
Când simți undeva, cândva ceva
Când dai cuiva din timpul pe care nu-l ai,
Din energia ta când e pe sfârșite.
Când iei o sticlă de șampanie și 5 pahare
Sărbătorind cea mai mare realizare.
Când deschizi ochii și gândul alungă somnul
Când vrei să iei înapoi ceva ce cândva cireașa de pe tort era.
Când ai rezervat un scaun în primul rând cuiva,
Când știi tot și totuși ți se pare că mai e ceva,
Când misterul nu contează, doar se asimilează,
Când crezi că urci în ultimul tren
Și totuși la prima stație urcă cineva
Care te va face să ți se pară lungă călătoria.
Lungă, dar perfectă într-o imperfecțiune umbrită
Doar de separările necesare povestite la ceas de seară.

Niciodată nu e prea târziu,
Dar întotdeauna trebuie să te întorci cu sufletul în timp
Să-i dai măcar un pic din ce a pierdut, pentru că tu cândva,
Neimportant ai considerat că era.
Sau poate că viața v-a separat cumva.

Niciodată nu e prea târziu să fii picătura care transformă
Târziul în prezent
Și prezentul în speranță.

Niciodată nu e prea târziu
Să fii tu în lumea ta
Flacăra la care să se încălzească ceilalți.

Alina