Rușinea
“Să-ți fie rușine” am auzit într-o zi în spatele meu.
Atunci nu mi-a fost….
Chiar dacă măcar un “vă rog să mă iertați” era mai mult decât necesar.
Aveam un pact al meu cu rușinea,
Era cu mine dar nu o validam.
Conviețuiam, o simțeam,
Dar credeam că îmi arată slăbiciunea
Și-atunci o ignoram.
Scuze găseam să o anulez,
Explicații să îi justific inutilitatea.
Până într-o zi când în oglindă mă pieptănam
Și lung mă priveam……am realizat,
Că cea mai lungă, intensă și controversată relație
A fost cu…. rușinea.
Și ce credeți…mi-a fost rușine să o recunosc.
Roua
În ziua în care voi putea aduce roua
Într-un pahar din care setea îți vei potoli
Va fi ziua în care îți voi dărui dimineața.
În ziua în care lacrimile mele care vor uda mâna ta
Te vor răcori într-o după-amiază fierbinte de vară
Va fi ziua în care îți voi dărui taina inimii mele.
În ziua în care brațele mele care te cuprind
Te vor încălzi într-o seară rece de iarnă
Va fi ziua în care îți voi dărui promisiunea ce te va liniști.
În ziua în care vei reuși să accepți darurile mele
Va fi ziua în care îți voi pune o singură întrebare
Și- acum ce va urma?
Îți va păsa….
Acasă
Anii au trecut și cumva au estompat
Culori, nuanțe și trăiri
În viața noastră liniștită de pe deal.
Doar trandafirul roșu cățărător
Ne-aduce aminte în fiecare vară
De mireasma unei iubiri
Ce n-a încetat niciodată să crească.
Balansoarul din grădină
Poartă atâtea amprente
Învăluite în amintirea unor râsete cristaline
Ce-odată au anunțat fericirea.
În cenușa timpului casa a adunat
Iubiri, despărțiri și împăcări
Certuri, declarații de iubire, planuri, visuri, speranțe
Pe portativul unei vieți trăite din plin.
Floarea
Fiecare petală e un vers
Sau un capitol dintr-o carte
Ce spune o poveste plină de mister.
Fiecare culoare te duce mai aproape de adevăr…
Adevărul tău in câmpia cu flori,
Dar fără de care
Misterul ar rămâne doar mister.
Cufere deschise haotic
Și multe întrebări
Nectarul?
Legătura către exterior in poienița cu flori.
Fuga
Am ales să fug în gânduri
Astă seară.
Am ales să beau cafeaua cu tine
Într-o dimineață însorită de vară.
Am ales să-mi șterg lacrima
Cu batista
Și să râd cu sufletul,
Să simt cu mintea
Să calculez cu inima
Într-o armonie paradoxală
Trecută prin sită la oră de seară.
Voi plânge, voi râde,
Voi pleca, mă voi întoarce,
Voi înțelege acum sau mai târziu,
De fiecare data când ceasul va sta
Și timpul voi aprecia,
Iar destinul voi accepta sau a-l schimba voi încerca.
Închid ochii și mâna o întind,
O adiere de vânt în palmă
Un fulg îmi așază…
Strâng pumnul și fulgul în sân îl arunc
Cu o dorință în gând.
Masca
Câteodată o mască ne punem
Motivul contează când binele impune
Să nu uităm ca la final în cui să o punem
Identitatea să nu ne-o fure.
O mască e o minciună șlefuită de o intenție
Impusă de o dorință, un scop a atinge
De la ceva a obține până la emoție a transmite
Toate venite într-un pachet de cerințe.
Masca e mască, un obiect sau obicei, ce nu-ți aduce aminte,
Să nu uiți periodic să te regăsești pe tine,
Să mai susții in autenticitatea ta interioară
Esența ce te-a făcut specială.
Declarație
Azi te iubesc
Mâine te doresc cu pasiune
Poimâine te cert
Ca apoi să te iert.
Mâine te urăsc
Poimâine te întreb
Ca apoi să înțeleg
Și azi să nu-l blamez.
Poimâine îmi amintesc
Ca apoi să realizez
Că azi și mâine încă te iubesc și te doresc.
Alina

