Pe tine

Oprește timpul în inima ta
Gândește-te la tine, la cum ești tu
Și răspunsul îl vei găsi.
Oprește gândul din mintea ta
Și privește pe cel de lângă tine
Și vei ști a-l ajuta.
Oprește-te din alergat
Fă-ți timp să admiri, să înțelegi, să prețuiești
Și vei descoperi miracolul Divin.
Oprește-te din judecat,
Simte… cercetează…
Și vei descoperi fericirea.
Fă-ți timp pentru toate
Ușor, cu grația iubirii în inimă
Și vei descoperi lumea.
Fii curios, cercetează, învață,
Privește atent dincolo de aparențe,
Și vei descoperi adevărul.
Cântă, dansează, joacă
Pe scena nevăzută a vieții
Și vei descoperi viața.
Și toate astea de vei face
Pe tine mai bine te vei înțelege.

Mama

Copil la mama aș vrea să mai fiu,
Să pot să-i mai simt o dată brațele în jurul meu,
S-aud glasul cum mă încuraja,
Câteodată chiar mă dojenea, certa
Dar cu iubire mă ocrotea,
Libertatea de exprimare îmi dădea
Și lângă mine era chiar și când nu părea.

Mama… prima iubire
Primii ochi pe care îi privești
Și nesperatul îl aștepți.
Mama… primul cuvânt rostit
Deși nimeni nu ți l-a citit.
Mama… prima mână pe care o ții
Drumul îi dai, ca pentru ca apoi
În mână să o ții, mulțumind să o săruți,
Zâmbind să o strângi.

Ea e mama… unică, frumoasă, minunată…
Un univers în care ai crescut…
Și un om deosebit ai devenit.

La masă

Era frig, ningea…
Stăteai la o masă cu un pahar de vin fiert în mână
Ascultând Edith Piaf – Je ne regrette rien…
Și privind cupluri trecând ținându-se de mână.

În mâna dreaptă țineai cutia
Și te gândeai la momentul în care o vei dărui.
O simplă brățară de kunzit…
Dar care a adunat în ea…
Toată dragostea ta.

Visai să o pui într-un bulgăre de zăpadă
Să o lovești în inimă cu el,
Să-i păstrezi în memorie privirea
Când a înțeles promisiunea.

Și de fiecare dată când vei vrea să pleci
Să o scoți din cutia inimii
Și să te gândești…
O singură privire… o mie de trăiri…
Care cândva a meritat aruncarea.

Apoi lași privirea în jos
Și te întrebi…
Fascinație, iubire sau admirație?
Și-n minte îți vine ziua când a dormit la tine…
Ridici privirea spre cer căutând viitorul
Certitudinea ultimei zile pline de iubire împreună…

Închizi ochii și-ți imaginezi
Un copil cu ea.
Deschizi ochii și încerci să te vezi
La acea masă – 7 ore stând lângă ea…

Faci baie și cânți
Ultima ta zi în acel apartament
Cânți și cu degetul pe faianță desenezi…
Infinitul… infinitul atins
Pentru că ai găsit un singur motiv
Împreună să nu fiți… zăpada
A cărei lipsă ar împiedica bulgărele a crea.

Să înceapă povestea…
De la masă te ridici și fugi…
Fără a uita, pentru ultima oară…
În acea zi de iarnă a fredona…
La vie en rose pour toi.

Atât

A primit în dar viața
Dar a primit-o măsurat
Și a primit puterea de a o modela.
A ales calea de a o savura…
Nu a primit tot
Dar a primit capacitatea de a realiza
Importanța fiecărui moment petrecut cu cineva,
A fiecărui peisaj văzut,
A fiecărei zile trăite…
Pentru că și dacă mâine vei revedea locul
Posibil să vezi altceva.
Atât a primit și totuși totul pentru mintea și inima sa.

Steaua

Am văzut pe cer o stea și m-am întrebat
A cui e steaua?
M-am uitat la ea și am numit-o…
Mi-am imaginat că e a mea…
Că strălucește pentru mine…
Că de câte ori o voi privi
Un licăr de speranță voi găsi.
I-am spus gândurile, trăirile, dorințele mele…
Și părea că și mai tare strălucea
Și aveam impresia că lângă mine era
Și cumva mă înțelegea…
Un pas înainte făceam și știam
Că mâine tot acolo era.

O zi interesantă

Un băț de vanilie pe o farfurie cu ceai de iasomie,
Un săculeț de lavandă pe masă lângă cafeaua de dimineață,
O floare presată în agenda personală,
Un biscuit cu mult unt făcut cu drag pentru tine,
O mână pe umăr să știi că nu ești doar tu,
Un pix în mâna ta care să-ți aducă aminte de mine,
Un breloc cu o clepsidră
Pentru cheia de la ușa care deschide universul tău.
Ocazia să măsori cu pumnul distanța dintre Carul Mic și Carul Mare
Într-o seară perfectă de iarnă
La căldura unei pături cu aromă de mare sărată cu alge
După o furtună în larg.
O cană cu ciocolată caldă cu bezele
Pe acorduri romantice de saxofon,
Pe un vârf de munte lângă un foc unde se aud trosnind
Porumbii care se coc.
Și un susur de râu a cărui răceală
O simți pe o talpă încă nebătătorită de trecerea timpului.
O briză de mărgăritar dimineața
Și un sărut lângă o regina-nopții seara.
O poveste inventată pentru tine care…
Să te facă să adormi surâzând.
Un gând de eternitate când te privesc
Pe căldura unui sentiment de îngheț
La imaginea ta plecând
Combinate cu un tremur că nu te voi mai revedea,
Urmată de liniștea că e doar imaginația mea.
Un sirop de arțar și un deget,
O anumită privire și o bâlbâială
Un singur cuvânt și cea mai mare emoție…
Le-ai găsit? Le-ai simțit?
Le-am găsit? Le-am simțit?
Cine a primit și cine a oferit?
Cine a redus totul la un zâmbet?
Dar cine a reușit să provoace acel zâmbet
De fiecare dată când celălalt a uitat să trăiască?

Alina