Seara de 5 decembrie
5 decembrie, mai e o zi până la sosirea lui Moș Nicolae, patronul copiilor, ghetuțe la ușă, emoții și nerăbdarea sosirii dimineții… Ana se certase cu o zi în urmă cu părinții ei și fusese avertizată că va primi o nuia de la Moș Nicolae… dar speranța ei nu murise și voia să creadă că părinții se înșală și Moș Nicolae va veni și pentru ea cu mai mult decât o nuia.
Ghetuțe spălate, la ușă așezate, cu speranțe acoperite și dorințe-n gând povestite…
În pat s-a băgat, mult mai devreme, s-adoarmă de-ndată, dimineața să se facă…
La Moș Nicolae s-a gândit, povestea vieții lui în cap a revizuit, la bunătatea lui a reflectat, faptul că nu a vrut să fie văzut a respectat… și într-un final… emoționată în vise s-a scufundat…
Dimineața de 6 decembrie
6 decembrie, soarele a răsărit, Ana s-a trezit, la ghete a fugit, le-a privit și ochii în lacrimi au plutit…
Din ghetuțe o nuia s-a ivit, nu înțelegea… chiar așa mult a greșit de Moșu’ n-a venit…
Imaginile în cap se derulau, vocea părinților în ecou răsuna… lacrimile se rostogoleau…
Lacrima a șters, să se gândească și-a promis, la ce-a făcut și n-a făcut… la Moșu’ s-a gândit și-un glas d-afară a auzit…
– Ana, a nins, hai să facem un om de zăpadă… prietena ei o striga…
Ana s-a îmbrăcat, la ușă să se încalțe a fugit pentru că… prietena mult a așteptat și omul de zăpadă trebuia modelat…
Când mâna în ghete a băgat și o bancnotă de 100 de lei afară a tras, uimirea a aflat și inima pentru o secundă a stat…
Moșu’ de ea nu a uitat, doar s-a reinventat și un alt gen de cadou i-a dat… :)))
… într-o frumoasă zi de 6 decembrie, într-un an pe care Ana niciodată nu-l va uita și-n suflet cu drag îl va păstra.
Alina
