Anxietatea este o reacție emoțională normală a corpului, care apare atunci când zona lui de confort se simte amenințată de diferiți stimuli interni (frici, neliniști, îngrijorări, frustrări etc.) sau externi (alte persoane, diverse situații, evenimente etc.) – de regulă, stimulii externi generează stimulii interni.

Zona de confort și fricile

Cum oamenii sunt diferiți și zona de confort a fiecăruia este diferită și compusă din mai multe elemente care au legătură cu persoana lui sau cu cei iubiți, apropiați (pe scurt, cu cercul lui 😊), cum ar fi:

• Frica de a nu mai putea întreține familia
• Frica de a nu suferi din nou sau de a nu suferi / a fi rănit pur și simplu
• Frica de a pierde pe cineva, fie că e bolnav, fie că pleacă
• Frica de a nu face pe celălalt să sufere
• Frica de nou, de necunoscut, pentru că se adaptează greu la schimbări
• Frica de a nu păți ceva, pentru că cine are grijă de copil sau de familie
• Frica că nu va putea câștiga mai bine în altă parte
• Frica de a fi judecat, acuzat, persecutat
• Fobiile
• Frica că nu se descurcă în situația respectivă
• Etc., fiecare poate să se analizeze și să descopere care sunt cele mai mari frici, neliniști care îi dau nesiguranță și pot genera anxietate

Simptomele

Simptomele pot fi:

• Psihice: neliniște, frică, îngrijorări, frustrare, gânduri nejustificate, dificultăți de concentrare, senzație de panică
• Fizice: palpitații, iritații ale pielii, mici alergii de scurtă durată, transpirații, palme umede, amețeli, probleme digestive, dureri în diferite părți ale corpului (piept, musculare etc.), modificarea respirației (accelerată sau îngreunată)

* Și sunt legate între ele și provocate la bază de anumite dezechilibre hormonale.

După mine, sentimentul principal generator al întregului proces de anxietate este frica, care duce la neliniști, îngrijorări, frustrări sau chiar panică.

Un studiu de caz: divorțul

Să luăm un exemplu practic – un studiu de caz: o persoană a suferit foarte tare în urma unui divorț.

• În încercarea de a trece peste momentul dureros, persoana asociază divorțul și, respectiv, starea dureroasă/furioasă/neputincioasă din timpul divorțului cu o serie de trăiri și impulsuri care, în opinia ei, l-au provocat – dacă starea s-a repetat după mai multe despărțiri/divorțuri, atunci declanșarea anxietății este mai rapidă și cu un impact mai puternic.
• Conștient sau inconștient, acele trăiri sau impulsuri sunt scoase din zona de confort pentru că îi provoacă un disconfort mai mare sau mai mic prin care nu vrea să mai treacă – apare refuzul (de ex.: refuzul atașamentului de o altă persoană, refuzul de a se mai căsători, eliminarea unui anumit obicei care crede că a fost declanșatorul divorțului etc.).
• În momentul în care un impuls sau trăire asemănătoare reapare (de ex.: se îndrăgostește de o altă persoană, o altă persoană o/îl invită în oraș), zona de confort este zdruncinată și se declanșează frica ca alarmă (la unele persoane poate escalada în panică sau stres accentuat).
• Hormonii primari asociați cu reacția de „luptă sau fugi” în momente de frică sunt adrenalina și cortizolul.
• Acum intervine unicul fiecărei persoane, cât a exersat în conștientizarea, ținerea sub control a declanșatorilor – să nu uităm că atât adrenalina, cât și cortizolul sunt eliberate în momente de frică și stres, dar sunt și complementare: adrenalina oferă un răspuns imediat, în timp ce cortizolul ajută la reglarea proceselor organismului pe o perioadă mai lungă – cât a descoperit și ce și cum să aplice metode/tehnici de ținere sub control și depășire a situației.
• Și se încheie cu acțiunea – ce face persoana să depășească – ca și la fobii, renunță/se limitează sau înfruntă „impulsurile” declanșatoare (de ex.: accept că m-am îndrăgostit și cu pași mărunți încerc o nouă relație sau accept invitația în oraș și vedem ce iese…).

Mai este și situația în care poți avea și simptome fizice și psihice: m-a invitat în oraș / mi s-a pus un nod în gât / o stare de neliniște sau panică s-a instalat (în subconștient deja ai finalul divorțului sau părăsirii) / iar voi trece prin asta (memoria durerii/frustrării) – și în funcție de cât te-a marcat, ești între neliniște și panică.

Metodele uzuale de gestionare a anxietății

Metodele uzuale de gestionare a anxietății sunt: psihoterapia, medicația, stilul de viață prin reducerea sau eliminarea factorilor excitanți, cum ar fi tutun, cafea sau cacao.

Cu toate că, în trecut, tutunul era considerat remediu anti-stres și benefic, timpul și studiile făcute în timp au demonstrat contrariul.

Cofeina, prin blocarea adenozinei – o moleculă care promovează somnolența și relaxarea – poate influența somnul, producând insomnia sau calitatea somnului, dar, bineînțeles, depinde și de metabolismul fiecăruia și „imunitatea” la cofeină.

Cacao era pe timpuri contraindicată sau recomandată în cantități foarte mici și rar, mai ales la copii, pentru că se considera că agită – dar, conform anumitor studii, în timp s-a demonstrat că este benefică și la copii, pentru că are vitamine, stimulează inteligența și concentrarea și combate anxietatea, pentru că stimulează eliberarea de endorfine și serotonină, responsabile cu starea de bine și fericirea – deci trebuie să luăm în considerare și metabolismul și specificul copilului/persoanei.

Pe principiile că

• Nu știi unde te duce viața;
• Ce și câte experiențe de viață vei avea, dar știi clar că vor fi;
• Repetiția e mama învățăturii (de la latini citire: „repetitio est mater studiorum” și chiar de la învățători și unii profesori citire);
• Zona de confort se poate modifica de-a lungul timpului și nr. de stimuli care pot genera anxietate pot crește;
• Celălalt nu are de unde să știe exact zona ta de confort și stimulii declanșatori și are și el zona lui de confort și stimulii lui declanșatori care interacționează cu a ta, și nici tu nu ai de unde să o știi pe a lui;
• Suntem diferiți și chiar și trăirile aceleiași persoane pot fi diferite la același declanșator, în funcție de starea de sensibilitate din acea zi / suntem înzestrați cu inteligență și posibilitatea de a comunica, deci nu ne costă mai nimic să explicăm motive pentru a liniști, într-un mod în care să se poată păstra și confidențialitatea unde este cazul, sau să întrebăm pentru clarificare/obținerea liniștii sau să solicităm „o schimbare” care ne deranjează pe moment, de ex. „să rugăm să se facă puțină liniște pentru că…”;
• Să citez un fost coleg… „suntem oameni, nu roboți” = omul este făcut și din trăiri și sentimente care de multe ori fac diferența, și o fac în bine.

Autocontrolul și autogestionarea

Eu cred că cea mai uzuală metodă de gestionare a anxietății ar trebui să fie autocontrolul, autogestionarea prin autocunoaștere și identificare atât a semnelor care anunță apariția anxietății, cât și a metodelor și tehnicilor de depășire rapidă a acesteia – cu scopul de a obține starea de bine cât mai repede posibil și de a se evita trecerea de la frică, neliniște la panică (pentru că este mai greu de gestionat atacul de panică) – pentru că cine te cunoaște mai bine decât tine.

• iar asta poate duce ca, în timp, anxietatea să devină cumva „prietenul” fiecăruia, care să-i completeze viața cu satisfacția depășirii situațiilor eficient și eficace (depinde și cât de nou și necunoscut e noul stimul), iar șansa să devină o problemă care să-i afecteze negativ viața va scădea considerabil;
• poate să crească încrederea că acest „prieten” îți va da puterea să înfrunți și să depășești, unde este cazul, stimulul cu succes… sau să-l recunoști mai relaxat și să treci ușor la tehnici și metode de depășire a anxietății și revenire la zona de confort;
• poate să-ți aducă aprecierea că avem trăiri, sentimente… și mai ales aprecierea/satisfacția depășirii celor care îți provoacă starea de disconfort și aprecierea stimulilor care îți provoacă starea de bine și împlinire;
• poate crește capacitatea de înțelegere și adaptare.

Principiul „pepenelui”

Principiul „pepenelui” – aflat la un curs de dezvoltare personală cu Aurora Pătrășcoiu (MT Evolution Academy) și împărtășit vouă pentru că mi se pare foarte real:

… problemele se adună și cresc de-a lungul timpului ca un pepene în apă… când devine prea mare și greu de cărat, cauți cum să-l elimini… și începi să tai câte o felie (o problemă rezolvată) / pepenele se dezechilibrează și îi ia câteva secunde să plutească iar… mai tai o felie (mai rezolvi o problemă) / pepenele se dezechilibrează iar și iar are nevoie de ceva timp să plutească…

Ca o completare a acestui principiu și în sprijinul creșterii lente a pepenelui sau ne-regenerării lui după ce ai tăiat felie cu felie… n-ar fi mai bine să înveți să gestionezi anxietatea?

Suntem victimele ADN-ului nostru?

Recent am participat la un webinar online foarte interesant și educativ cu Jure Biechonski – „Suntem victimele ADN-ului nostru?”, care cumva a avut legătură și cu anxietatea, pentru că a avut legătură cu emoțiile și legătura dintre emoții, traumă și sănătatea corpului, iar anxietatea este rezultatul acestora – și care mi-a întărit perspectiva prezentată mai sus – el însuși oferind prin cursurile sale o nouă perspectivă asupra sănătății: holistică, profundă, transformatoare, transpersonală.

Alina