Scena vieții
Am încercat să fiu lacrimă
Să înțeleg de ce plâng oamenii
Am încercat să fiu surâs
Să înțeleg ce-i fericirea
Dar am uitat să fiu inimă
Să înțeleg ce e „iubirea”.
Ai încercat să fii vorbă de duh
Să înțelegi de ce înțeleg oamenii diferit
Ai încercat să fii inteligență
Ca să-nțelegi o vorbă de duh
Dar ai uitat cum te cheamă
Să înțelegi „cine ești”.
Am încercat să fiu floare
Să înțeleg ce-i frumusețea
Am încercat să fiu izvor
Să înțeleg ce-i prospețimea
Dar am uitat ca să trăiesc
Să înțeleg ce-i „fericirea”.
Am încercat să mă cufund în ochii tăi
Să înțeleg în ce îți stă puterea
Am încercat să-ți dau zâmbetul meu
Ca să îmi poți citi privirea
Dar am uitat să te cunosc
Să-ți înțeleg de fapt „tăcerea”.
Tu
Tu ai nevoie de soare
Eu am nevoie de timp
Tu ai nevoie de sare
Eu am nevoie de ploi
Tu ai nevoie de mare
Eu am nevoie de tine
Eu nu sunt soarele, nici sarea
Poate m-am rătăcit puțin în marea
Ce-așteaptă să fim amândoi.
Hărăzirea
Într-un târziu a fost sfârșitul
Într-o zi neagră am fost strivit
De gândul tău, de infinitul
Clipei în care te-am întâlnit.
Într-un amurg am adormit
Cu chipul tău la pieptu-mi strâns
În zbor haotic am pornit
Topindu-mă într-al tău plâns.
Am vrut să-ți dau în dar iubirea
Odihna dintr-a mea ființă
Răstălmăcită amăgire
Mi-ai dat în schimb doar neputință.
Mi-e greu să cred că vei rămâne
Și alinarea-ți voi găsi-o
Totul a fost un joc cu zâne
Eu te sărut și-ți spun adio…
Diverse
Uneori învățăm de la alții pașii
Alteori conducem dansul
Ne privim în oglindă și ne vedem visul
Cântăm, plângem, uităm
Ne bucurăm când ușa se deschide
Și zâmbim când măsura se potrivește
Ne minunăm când darul perfect descoperim
Și ne gândim la imposibil
Sperăm cu optimism
Și acceptăm cu resemnare
Regretăm cu conștiință
Și iubim cu inima
Suferim când dorul ne cuprinde
Ne bucurăm când imaginația realitate devine
Dar peste tot și peste toate
Trăim intens sentimentele date.
Frumusețea
Aș pleca în lume să o văd, să o descopăr
Să găsesc frumusețea unică în locul secret
Aș poza-o cu aparatul inimii
Și aș păstra-o în colțul minții
M-aș gândi la ea în momentul tristeții
Și aș visa la ea în momentul plictiselii
M-aș retrage în ea visând povestea
De a revedea frumusețea.
Transformarea
Cine sunt eu în viața ta
Să te cobori asupra mea?
Cine ești tu în viața mea
Să mă transform mereu?
Dar transformarea a venit
Și simțind am înțeles
Că nimic nu contează
Decât iubirea dintr-un suflet pur
Prietenia sincer aleasă
Și gândul bun transmis neîncetat.
Acum cred, dar mâine oare?
În ce se va transforma sufletul meu mergând pe cărare?
Amintirea aș vrea să nu o pierd, pentru că-mi dă puterea…
Aș fi vrut și alte sentimente să păstrez…
Dar nu se poate…
Cine sunt eu să decid
Cum e mai bine, poate?
O simplă întrebare
O simplă întrebare poate genera
Un amalgam de gânduri
Și chiar dacă rezolvare pare a nu avea
Concluzia te poate ajuta.
O simplă întrebare poate găsi
Răspunsul la care nu te așteptai
Și revelația să apară
Când tu nu mai credeai.
O simplă întrebare pusă cui trebuie
Poate ajuta pe cineva, cândva
Iar altcuiva poate a adus alinare
Când jos era.
O simplă întrebare dezleagă mistere
Și-o undă de lumină aduce
Creează haos pentru ca apoi
Să bătătorească cărări virgine.
O simplă întrebare…
Las-o să vină…
Și pune-o sperând că-i momentul potrivit
Pentru-o rezolvare.
Alina
