Privind
Privind cerul vezi marea
Privind marea vezi infinitul
Privind infinitul vezi speranța
Privind speranța vezi dincolo de cuvinte
Privind dincolo de cuvinte vezi adevărul
Privind adevărul vezi puritatea
Privind puritatea vezi divinul
Privind divinul vezi pe Dumnezeu
Privindu-l pe Dumnezeu vei descoperi iubirea.
Marea
Întinsă în zarea infinită
Te bucură privind-o în depărtare
Aduce cu valurile-i înspumate
Secrete ascunse în sticle colorate.
Privind-o îndrăgostiții unică o cred
Străbătând-o pescarii o pescuiesc
Înotătorii o admiră sincer…
E casă, ascunzătoare, loc de distracție și meditație
Depinde doar din ce unghi o privești…
Ea se retrage și înaintează precisă
Ca un ceas elvețian
E calmă, tulbure sau învolburată
Exact ca sufletul uman.
Culoarea în nuanțe vii apare
Cu umbre care o străbat aparte
O cauți neîncetat în zare
Sperând că odată cu ea
Va veni liniștea.
Luna
Cu razele diafane cerul străbate
Și în oglinda mării se privește
Curajul de-a veghea în umbra nopții
Ți-l dă și ție dacă îl dorești.
Înfățișarea și-o schimbă în fiecare noapte
Și parcă timid încearcă să te surprindă
E unică, frumoasă, minunată
Și plină de secrete animată.
Doar ea regina-nopții o trezește
Și liliacul călăuzește
Doar ea, în magica ei singurătate
Te face să te simți aparte.
O-aștepți plină s-o revezi
Tronând împărăția cerului
Te minunezi când soarele-ntâlnește
Și-o apreciezi când îl părăsește.
Îndrăgostiții o iubesc
Iar solitarii o caută îngândurați,
Căutând răspunsuri în liniștea ce le-o oferă
Și bucuria de a o revedea.
Magia ei cuprinde toată lumea
Și mândră ne zâmbește tuturor
Domnind din cerul îndepărtat
Și-asupra pământului minunat
Cu stelele străjuind în jurul ei,
Unică, minunată, frumoasă lună.
Omul
Omul e desăvârșirea creației
Finalul unei povești frumoase cu happy-end
E cel ce păstrează vie
Vibrația sufletului
Și-o transmite universului.
E cel ce creează lumea
În care copiii ne creștem fericiți
Și are datoria să păstreze ce e bun
Și să învețe din greșeli.
E cel ce transmite iubirea
Și oferă libertatea de a te lăsa să fii
Diferit acolo unde diferența contează
Și de-a te ghida acolo unde te-ai pierdut
E cel ce ascultă trecutul
Și creează viitorul
E cel ce alege solitudinea sau unicitatea
E cel ce exprimă și reprimă în același timp
E o poveste și câteodată un vis
E cartea nescrisă în eterna căutare a iubirii
A înțelegerii și acceptării.
Dimineața
Când dimineața vine
Un zâmbet ne arată
Și înțelegem totul
Din prima încercare.
Noaptea sfetnic bun ne-a fost
Visele povață
Gândul bun de dimineață
Ziua ne arată.
Cu o cafea în mână speri
Decizii bune azi să iei
Și-o faptă bună să mai strecori
Cu sufletul să o veghezi.
E dimineață și soarele a răsărit
Căldura-i împrăștiind în zare
Mă-ntreb și azi ce va veni
Pe-un drum necălcat în picioare.
Și sper ca sfânta dimineață
O tainică călăuză să-mi fie
Spre o zi cu-o liniște tăcută
Și-o mare bucurie.
Anotimpurile
Când primăvara vine
Copacii înfloresc
Mireasma te îmbie
Cu speranță viața să o privești.
Când vara apariția își face
Căldura de cuprinde
Vacanța planuită te face
Cu iubire nemărginită să acoperi
Familia neprețuită.
Când toamna frunzele îngălbenesc
Din copaci le alungă
Cu baterii încărcate la muncă te întorci
Și roadele bogate ești gata să le culegi.
Ninsoarea iarna avertizează
Și puritatea în splendoarea ei apare
Divinitatea încheie anul binecuvântat
Sufletul pe aripi de cântec slăvit
Și întotdeauna neprețuit.
Ghiocelul
Răsărit în poieniță
Un ghiocel își spune povestea sa
S-a născut dintr-o sămânță
Și-a crescut sub nea
Razele soarelui l-au înflorit
Luna l-a odihnit
Omătul l-a protejat și udat
Iar pe noi acel ghiocel ne-a încântat.
Stejarul
Pe cărări de mult apuse,
Către-un suflet singuratic
Se ridică în picioare
Mândru, falnic un stejar.
Gândul bun îl urmărea
Printre frunze se pierdea
Și șoptit îl alina.
Vântul ușor îl îndoia
Parcă, parcă-l legăna
Și totuși în siguranță se simțea.
Frunzele în formă rară
Îl disting din depărtare.
Sunt mai mari să se remarce
În pădurea seculară…
Dar de ce să-l remarcăm
Între toate celelalte?
Care e povestea nescrisă?
Dar cea scrisă, necitită
Neînțeleasă, dar dorită?
Cerul
Albastru, bleu, negru
Senin, întunecat
Cu nori, culori sau de curcubeu brăzdat
Cu forme aparte ce spun o poveste,
Puțini o privesc, unii zâmbesc, alții o cred
Sau doar o intuiesc
Spre el privirea ridicăm
Când vrem pe Dumnezeu să-l întrebăm
Sau doar povestea de azi să o aflăm.
Prin el călătorim, spre alte destinații să poposim
E casă pentru soare, lună, stele
Sateliți și multe alte elemente
Misterios pentru unii,
Prea fragil pentru alții,
Romantic pentru îndrăgostiți,
Interesant pentru savanți,
Fascinant pentru suflete,
Păstrător al atâtor evenimente,
Enigmă pentru pământeni,
Minune pentru inimi deschise
În căutare de lumini mereu aprinse în forme precise,
Speranță pentru viziuni deschise
Și mai presus de toate înveliș
Păstrător de vieți și energii debordante.
Ploaia
Mi-am dorit să plouă azi
Să văd întunericul dat de norul negru.
Și a plouat…
Printre fulgere aurii
Picături de ploaie
Dinspre zări îndepărtate
Razele de soare.
Mi-am dorit desculță să dansez
Pe trotuare ude
Pe asfalt petarde să arunc
Și aripi de fluturi să-mi pun
Praf de zâne să împrăștii
În văzduh s-ajungă
Să transforme ploaia în mici minuni
Câte un dar de suflet – Moș Crăciun.
Daruri care suflete să deschidă
Inimi să apropie
Într-un dans plin de iubire
O amintire.
Jungla regnului animal
Animale solitare, trăind în turme sau familii
Bine închegate, după un plan nescris
Dar bine stabilit, cu roluri concrete fiecare.
Se nasc cu puterea de a conduce turma
Sau abilitatea de a procura hrana
De a lupta sau apăra
Sau pur și simplu de a lenevi
Sau îngrijite de oameni a fi.
Mai lente, rapide, târâtoare sau zburătoare,
Toate împreună conviețuiesc
Legate prin cordoane nevăzute de nevoi primare.
Și totuși știu că locul lor e al lor
Iar lupta lor e decisivă
Unică, de multe ori nerepetabilă.
Trăiesc pentru azi, acum
Hibernează sperând la o primăvară fructuoasă și bogată
Luptă pentru supraviețuire
Alteori pentru dominație
Dar luptă…
Sunt jucăușe în general
Agile la vânătoare
Urlă să alunge
Tac să urmărească
Ascultă să ghicească
Se ceartă, se împacă, trăiesc, iubesc, procreează
Toate între ele sau singure
Azi, mâine, mereu
În marea junglă a regnului animal.
Steaua
Am văzut pe cer o stea și m-am întrebat
A cui e steaua?
M-am uitat la ea și am numit-o
M-am gândit că e a mea
Că strălucește pentru mine
Că de câte ori o voi privi
Un licăr de speranță voi găsi
I-am spus gândurile, trăirile, dorințele mele…
Și părea că și mai tare strălucea
Și aveam impresia că lângă mine era
Și cumva mă înțelegea
Un pas înainte făceam și știam
Că mâine tot acolo era.
Aurora boreală
Culori aprinse, frumoase
Parcă rupte dintr-un roi de departe
Ochii de uimire se umplu
Privirea spre cer o ridici, înmărmurit
De o frumusețe rară pe care încerci să o păstrezi
În amintire înainte să dispară.
Explicații primești și știința își face prezența
Oxigenul și azotul își revendică culoarea
Începi să vezi dezechilibrul
Și apare speranța.
Că undeva, cumva… acele frumuseți
Acele aureole venite către noi
Se vor îmbina în măsura în care
Curând echilibrul îl vor restaura
Magia frumuseții vor păstra
Și amintirea cu zâmbete vor popula.
Magică, unică, acaparează cerul
Venită parcă să te facă să nu uiți
Că fiecare particulă contează
Fiecare energie, atom sau om
Fiecare loc și distanță.
Că fiecare nuanță și combinație
Te fac să mai ridici ochii și azi spre cer
Pentru că nu știi a doua oară
Privirea ta ce va întâlni…
Și… exact atunci când credeai că ceva mai minunat nu vei mai privi…
Speranța și încrederea vor reveni
În încercarea de a-ți dărui
Puterea echilibrului a-l găsi
Și iubirea a dăinui.
Florile
Florile… frumoasele binecuvântări
Colorate, mereu așteptate, dorite, iubite
Cu miresme diferite,
Combinate în parfumuri menite să persiste.
Unele mai iubite, altele blamate
Asociate cu evenimente mai mult sau mai puțin delicate
Sau cu trăiri și cuvinte aruncate pe alei câteodată necălcate.
Când cumperi o floare pentru cineva
Dincolo de preferințe, cutume sau anotimp
Fără să vrei te-ai gândi ce floare inima ta i-ar dărui
Dar mai interesant ar fi
Motivul asocierii de l-ar ghici
Și sufletul i-ar înflori.
Jungla
Ai curaj să mergi prin junglă privind în ochii animalelor?
Să privești cum leul sfâșie prada și totuși să rămâi?
Să înțelegi legile naturii acolo unde totul pare crud?
Să iubești animalele chiar dacă e un simplu șoarece?
Să uiți să țipi când șoarecele la tine fix se uită?
Să privești familia suricatelor și să înveți ceva…
Atât de diferite și totuși conviețuiesc împreună
Luptă, se apără, fug, atacă
Totul este bine calculat și totuși haotic
Simțurile sunt trezite la maxim
Chiar și când calmul pare să cuprindă jungla
Privește-o, analizeaz-o, iubește-o și învață…
E atât de specială și frumoasă…
Pădurea
Mergi pe cărare… e liniște
Din când în când un ciripit s-aude
Liniștitor ca briza mării dimineața
Copacii drepți și mândri stau
Privind în zare nemișcați
De-atâtea luni, ani sau secole netulburați
Din loc în loc și pe alocuri
Un mușchi răzbate scoarța
Și parcă strigă… aici e Nordul.
Pământul azi e verde, de iarbă acoperit
Și mâine poate, de omătul liniștit.
Liniște… atât de liniște…
Un tremur din când în când te surprinde
Un glas de animal te face să tresari
O floare te-mbie s-o miroși
Un zumzet de albină te trezește.
Liniște… atât de liniște…
Și totuși atât de multe sunete…
Da, e ea… pădurea…
Unică în felul ei, aparte în felul meu…
Să o cutreieri mi-aș dori
Și simțurile să le îmbii.
În afara poeziei: cu copiii în pădure, explicându-le cum găsești nordul după poziția mușchiului pe copac… și întâlnești copaci înconjurați la bază de mușchi pe toată circumferința… care e nordul?
Macul
Pe câmp, apărat de spicele de grâu străjeri
Veghează asupra lumii macul
N-ai cum să nu-l vezi, să-l simți
Își face prezența simțită imediat
Și toate simțurile s-au accelerat
E roșu, culoarea sângelui vărsat
Firav el pare cu petalele ca mătasea
S-apleacă în bătaia vântului
Și se înalță mândru spre soarele arzând
Parcă zâmbește și te-așteaptă
Să vii să-l cunoști mai bine
Știe că e frumos…
Știe că nu vei rezista…
Te-apropii și simți cum amețești
Moleșeala te cuprinde… vrei să adormi…
În dulcea visare să pici…
Te uiți la el și nu-ți vine să crezi
Atât de mic și totuși atât de frumos
Atât de fragil și totuși atât de puternic
Atât de drăguț și totuși atât de amețitor
Atât de… și totuși atât de…
Fulgul
Era un fulg ce din cer cobora
De sus lumea privea și zâmbea
Abia aștepta pe pământ să ajungă
Și inocent se întreba în ce se va transforma
Un om de zăpadă în curtea imensă?
Planșă de desen pentru un înger fericit?
Cărarea patinatorilor vestiți?
Sau poate doar pe un copac va cădea
Și va putea asculta și contempla
Poveștile celor ce pe banca de sub se vor așeza…?
Oare unde voi ajunge?
În mâna unui copil amuzat?
Pe barba unui bătrân înțelept?
Unde…?
Contează…?
Oriunde aș fi voi ști că acolo…
E locul meu și e minunat pentru că…
Oriunde aș fi… orice aș fi…
Iubirea de o voi îmbrățișa
Nu are cum să nu zâmbesc fericit
La darul ce tocmai l-am primit…
Alina
